Nu e nimic blând, dulce, politicos sau jucăuș în ceea ce urmează.

Gura lui Kent o apasă aspru pe a mea, o încleștare de limbă, dinți și furie reprimată. Îi țin piept la fiecare asalt, împingându-l spre perete și trăgând întâi de sacoul lui, încercând să i-l dau jos de pe umeri – dorind să-i simt pielea, dar neștiind dacă vreau să o sfâșii cu unghiile sau să o simt lipită de a mea...

Dar apoi decid