Îmi deschid gura să spun ceva – orice – dar fata de la brațul lui Ivan e mai rapidă decât mine.

— Daniel, spune tânăra cu un zâmbet dulce, prefăcându-se că nu observă tensiunea și spulberând-o în timp ce face un pas vesel spre el. Îți amintești de mine?

Vocea ei are un ușor accent rusesc – deloc pronunțat, ci genul pe care l-ai putea păstra inconștient dacă ai crescut ca o americancă, dar ai trăit