Daniel râde de parcă ar fi spus ceva incredibil de amuzant, iar reacția mea este perfect normală, încolăcindu-mi un braț în jurul umerilor și trăgându-mă aproape. „Râzi,” îmi ordonă la ureche, puțin insistent. „Se vor uita în altă parte.”

Fac ce spune, nefiind nici pe departe o actriță la fel de bună ca el, dar – pe de altă parte – el a avut toată viața să se antreneze. Dar are dreptate, după ce