Petrecerea e deja în toi când ajungem, ceea ce are sens. Chiar dacă, tehnic, Kent e gazda, n-are cum să nu-și facă o intrare spectaculoasă. Intru la brațul lui Daniel și-mi pierd răsuflarea aproape imediat, uimită de priveliștea superbă din fața mea – deși nu știu de ce sunt atât de surprinsă. Când Kent face ceva, face ca la carte.

„Uau”, șoptesc, apropiindu-mă puțin de Daniel în timp ce mă uit în