Scoatem amândoi un mic țipăt de surpriză când intru în plin în el. Mă clatin câțiva pași înapoi, dând puțin din brațe pentru a-mi găsi echilibrul. Din fericire, Jerome e acolo, mă prinde de umeri și mă stabilizează.

„Ei bine, domnișoară Fay,” spune el, cu o voce ce abia e o șoaptă, în timp ce aruncă o privire spre ușa biroului. „Și pe unde ai fost noaptea trecută?”

„Nicăieri,” spun eu, mulțu