„Dumnezeule”, murmur eu, uitându-mă la decupajele laterale, la bucata absolută de material care ar trebui să-mi acopere fundul. Apoi arunc o privire înapoi la cutie și realizez…

Dumnezeule, nici măcar nu e lenjeria.

Mă uit înainte și înapoi între corsetul negru din satin și chiloții cu dantelă care sunt încă în cutie și rochia gri mătăsoasă din mâinile mele, realizând cu groază că Kent vrea să