Kent îmi smulge biscuiții din mână și-i aruncă pe pat, făcând un pas mai aproape de mine. „Ai încredere în mine, Fay,” murmură el, cu ochii din nou pe gura mea. „Asta n-o să semene deloc cu Cercetașele.”

Gem apoi, dându-mi capul pe spate, lăsându-l să vadă că nimic din toate astea nu e sexy. E doar atât de obositor.

„În fine, Kent,” murmur eu, uitându-mă la tavan. „Poți să pleci, te rog? Sunt obos