„Hai, lasă-mă”, zice el, strâmbându-și nasul la mine. „Lasă pe altcineva să-ți plimbe calul azi. Stai cu mine, mai bine.”

„Serios?”, zic eu, înclinându-mi capul în timp ce mă uit la el. „Crezi că dacă blochezi calea spre lucrul pe care chiar vreau să-l fac, o să cedez și-o să ies cu tine?”

Apoi îmi aruncă un zâmbet șiret. „N-a dat greș niciodată până acum.”

Nu mă pot abține. Râd. „Stai, deci ai ma