— Rosemary e mătușa ta, îmi spune Kent, acceptând paharul de whisky pe care ospătarul se grăbește să i-l aducă. Ia o înghițitură, privindu-mă, aparent permițându-mi să continui conversația.

Deschid gura, întrebându-mă ce să spun, dar Rosemary preia inițiativa în locul meu.

— Ne amintim de tine de când erai un bebeluș, bineînțeles, spune ea, plină de efuziune, făcându-le semn mai multor persoane de