Trec câteva minute groaznice în care mă gândesc ce naiba mi se va întâmpla dacă oamenii descoperă cadavrul șefului Mafiei în camera mea.

Dar, în acele minute, respirația lui Kent se domolește. Expresia oribilă, încrețită de durere, dispare, iar fața lui își recapătă trăsăturile normale. Este încă transpirat și epuizat, dar a avut dreptate. Trece.

— Ești… ești bine? îndrăznesc să întreb după câteva