„Ce-i?“ Avea tupeul să-mi pună o asemenea întrebare.

„Calmează-te, nu știe. Nu știe.” Lupoaica mea mă îndemna, dar cuvintele ei erau îngropate adânc sub multele voci care vorbeau deodată în capul meu.

„Ce vrei să spui cu ce-i!?” am ripostat eu, țipând.

„Hei, oameni buni, vă rog –” Privirea mea s-a îndreptat spre Dahlia și a fost suficient de ascuțită încât să o facă să dea un pas înapoi. „O să ies