„Îmi pare rău.” Lea mi-a întins un șervețel. „Poftim. Pentru… ruj.”

L-am luat și mi-am șters buzele cu putere. „Ce naiba a fost asta?”

„Îmi pare rău”, a spus ea din nou, cu capul plecat. „Nu știu la ce mă gândeam. Tot țipa că nu voi găsi un bărbat mai bun decât el, că nimeni nu mă va vrea în afară de el, că sunt un fel de rebut. M-am enervat. Am vrut doar să-i demonstrez că se înșală.”

„Puteai să