‘Sigur că nu.’ N-am avut nevoie să mă gândesc înainte să răspund.

Dacă nu era Yvaine și cei doi pețitori ai ei, gen stalkeri, n-aș fi venit deloc aici.

Și… m-am uitat la Ashton, care trata simplul act de a-și scrie numele pe lacăt cu o solemnitate atât de gravă, încât ai fi zis că semnează un tratat de pace.

Nu-i spusesem încă cuvântul cu „i”, dar nu voiam să creadă că sentimentele lui, mai profun