Jace se încruntă, vizibil enervat, deși expresia dispăru imediat ce-l zări pe Ashton în spatele meu.

„Un prieten,” mormăi el, morocănos.

„Cine?” insistai.

„Doar un prieten.”

„Îți cer un nume.”

Iritarea îi licări în ochi. Arăta ca și cum mai degrabă m-ar lovi decât să-mi răspundă.

Dar apoi mă privi din nou de sus până jos, și ceva se schimă. O sclipire satisfăcută înlocui iritarea.

„Cred că nu mai