Dar, în loc să-i traga un pumn, Rhys a respirat adânc și a zis: „Trebuie să vorbim.”

M-am relaxat puțin și m-am trântit pe o bancă în sala de așteptare. Nu plecam nicăieri până nu ieșea mătușa Louisa din operație. Dacă Rhys voia să vorbească, putea să înceapă. Eram pregătită să ignor fiecare silabă.

S-a așezat lângă mine și a scăzut vocea. „Am nevoie să… faci ceva pentru mine.”

Mi-am ținut ochii l