Am răspuns la telefon.

„Louisa…” Sunam timida, chiar și pentru mine.

Puteam să-l ignor pe Rhys fără regrete, dar Louisa era o altă poveste. Mă tratase întotdeauna ca pe cineva din familie – uneori mai bine decât o făcea familia mea adevărată – și nu puteam să mă port crud cu ea.

Dacă suna acum, probabil că știa deja despre despărțire. Fie lui Rhys îi crescuse în mod miraculos coloana vertebrală și