Caleb

Leah îmi ascunde ceva. Au trecut două luni de când ne-am pierdut fiica și, deși suntem încă în doliu, lucrurile sunt mai bune... sau cel puțin așa credeam până când Leah a început să se poarte ciudat. Nu pot pune degetul pe rană, dar e ca și cum ar avea ceva pe suflet pe care nu poate sau nu vrea să-l exprime în cuvinte.

Într-o dimineață, mă satur și mă rostogolesc spre locul unde doarme ea.