Totul pare să se miște cu încetinitorul. Cristalele se spulberă pe podea și cioburile de sticlă țâșnesc ca niște scântei. Aude un vuiet surd în urechi și fiecare pandantiv căzut sună ca o avalanșă. Își strânge corpul în poziție fetală și își aruncă brațele peste față și cap. Prea încet, își dă seama că ar trebui să-și închidă ochii ca să nu intre sticla. Închide ochii și totul se întunecă și apoi