Chiar și la un restaurant obișnuit, o masă nu ar costa mai mult de câteva sute. Vivian era destul de sigură că trebuia să pregătească cel puțin o sută de mese pentru a-și plăti datoria.

„În jur de o sută?” răspunse Vivian cu precauție.

Finnick era fascinat de seriozitatea de pe chipul lui Vivian în timp ce rumega. Fără să vrea, zâmbi puțin. „Foarte bine, o sută de mese să fie.”

„Atunci ce preferi?