Este înalt, cu părul grizonant, îmbrăcat impecabil într-un costum și o cravată de culoare închisă. Pare pe deplin treaz, deși e trecut de miezul nopții. Evident, nu l-am trezit noi.

Se înclină ușor și spune: „Buonasera, Signor Dominic”, apoi își îndreaptă privirea spre mine. Ochii lui au o nuanță neobișnuită de gri, ca un cer acoperit de nori. Cu o singură privire rapidă de sus în jos, mă analizea