Brusc, mă cuprinde un sentiment de consternare rece. „Petrecerea de Crăciun a firmei e în ziua aia. Mai vii, până la urmă?”

Vocea lui devine mai caldă. „N-aș lipsi pentru nimic în lume.”

Doamne, Dumnezeule. Parcă e un semn. „Okay. Ăm... poate ne putem trimite emailuri cât ești plecat? Știi, doar ca să ținem legătura?”

„Mi-ar plăcea asta”, murmură el. „Mi-ar plăcea foarte mult. Și Joellen?”

„Da?”

„