Îmbrăcată regeste în violet, Mama stătea în fotoliul ei mare și alb, studiindu-mă pe față. „Biroul doctorului Halloran a sunat ieri să confirme operația”, spuse ea brusc.

„Miercurea viitoare la nouă”, am spus, dând din cap. „Îmi amintesc.” M-am uitat la ceasul de pe perete. Patru minute până la zece. T minus patru minute. Trei. Două. Genunchiul meu a început să tresară.

„În cazul în care ceva merg