Aidan stă rigid într-o parte a cabinei, privind fix la bărbatul din fața lui, la vreo doi metri distanță.

E Michael.

Poartă același pardesiu gri și aceeași pălărie în care l-am văzut de câteva ori în ultimele luni, când l-am surprins urmărindu-mă, e slab și neîngrijit, cu obrajii scofâlciți și umbre întunecate sub ochii săi sălbatici.

Brațele îi atârnă pe lângă corp.

Într-o mână tremurândă, strâng