Mai târziu, stau întinsă lângă el, cu capul sprijinit pe pieptul lui, cu piciorul aruncat peste al lui, corpul meu fără vlagă. Sunt un castron de Jell-O tremurând, epuizată.

Niciodată nu m-am simțit atât de vie.

Privind la tavan, Aidan murmură: „Trebuie să te întreb ceva. Și am nevoie să fii sinceră când răspunzi.”

Aștept în tăcere. Nu mi-a dat permisiunea să vorbesc și încă nu-mi este foarte clar