ELIAS

Mi-am dres vocea în timp ce mă uitam la fața ei. Nu zâmbea așa cum o făcea ori de câte ori mă tachina. Nu exista nici acea sclipire jucăușă în ochii ei, nici vreo urmă de răutate. Părea cu adevărat sigură.

Nu voia ca eu să vorbesc despre ce făcuserăm la spital, grăbindu-se mereu să închidă subiectul, cu obrajii înflăcărați la simpla implicație — dar acum stătea acolo, spunând lucruri de genu