ABEL

Snow părea un înger.

Dar, se pare, îngerii nu dormeau toată noaptea.

Trecuse o săptămână de când ne-am mutat în casa noastră nouă de pe moșia principală – o aripă mai liniștită, cu vedere la grădini, suficient de departe de clădirea principală încât nimeni să nu-i poată tulbura odihna Lunei. Camera lui Snow era perfectă. Era chiar lângă camera noastră și o lăsam deschisă în timpul nopții pent