JAXON

O priveam cu o fascinație tăcută. Îngerașul ăsta din fața mea era atât de ispititor să-l corup. Chiar era.

Stătea acolo de parcă ar fi crezut că poate salva lumea cu vorbe. Era de râs. Și totuși, cu cât o priveam mai mult, cu atât îmi pierea cheful de a râde.

Luna Lincoln. Faimoasa muritoare care, cumva, capturase inima Alffa-ului blestemat.

Nu părea o amenințare prea mare. Pielea îi era pal