Apasă pe pagină pentru a deschide meniul rapid
LUNA
Apa era glacială, dar nu-mi păsa.
Nu mă puteam gândi decât la el.
— Abel! i-am strigat din nou numele, cu vocea frântă în timp ce înaintam împleticindu-mă prin apă.
Nu mă pricepeam la înot, dar corpul mi se mișca din instinct, în disperarea de a ajunge la el.
Plămânii mă ardeau. Brațele mi se zbăteau împotriva forței apei. Nu vedeam clar și mă întrebam dacă, în ritmul ăsta, nu cumva voi muri