LUNA

Mă întorsesem să putrezesc în locul ăsta.

Abel venea și pleca ca o umbră. După noaptea aceea din cabană, venea mereu acasă când eu dormeam deja și pleca când nu mă trezeam încă. Uneori mă trezeam auzind scârțâitul slab al ușii sau greutatea ușoară a pașilor care se depărtau. Până mă întorceam, nu mai rămânea decât sunetul vântului care șuiera pe lângă ferestre.

Din fericire, azi era nunta lui