ROWAN

Am strănutat încă o dată, probabil a cincea oară în ultimele cincisprezece minute. Capul mi s-a smucit înainte și am tras pe nas înainte să mă îndrept în scaun.

Tatăl meu s-a întors să se uite la mine de la capătul mesei lungi. „Asculți?” a întrebat el.

Am ignorat întrebarea lui și am continuat să-mi frec nasul care încă mă mânca. Oare vorbea cineva despre mine? Asta se zicea în superstiții,