Perspectiva lui Emily

Mișcările de dans ale lui Alex erau o inspirație de privit și, de fiecare dată când credeam că nu mai poate depăși o anumită mișcare, îmi demonstra contrariul.

„Obosești, domnișoară Parker?”, întrebă Alex, cu un zâmbet ștrengar jucându-se la colțurile buzelor.

Muream de nerăbdare să gust acele buze!

Stai, ce? Mi-a spus Parker?

„Nu”, am spus, simțind cum îmi fuge respirația. „