Urmărindu-le privirea, Arielle s-a întors și și-a masat fruntea, obosită, când a localizat obiectul consternării lor.

Nu ne-am înțeles să mă lase pe mine să vorbesc cu ei înainte ca ea să se arate? De ce nu s-a putut abține? Eram pe punctul de a deschide gura.

— Nu-mi vine să cred că ai găsit-o, Ari. Ești cu adevărat bună, a exclamat Sonia, întorcându-se să o privească pe Arielle după ce i-a arunc