Piper a deschis ușa creșei și am pășit înăuntru. Frannie era într-un colț schimbând un bebeluș. Și-a întors capul și a zâmbit când m-a văzut, exclamând imediat entuziasmată: „Oh, fetițele tale sunt cele mai dulci!”

„Mulțumesc.” Mi se spunea mereu asta, dar nu aveam nicio idee cum să răspund. Nu eram sigur cât de răi puteau fi niște copii de două luni ca să am un termen de comparație. Așa că am dat