Cu limba lui Logan în gura mea și cu mâinile lui strecurându-se sub bluza mea, mi-a fost ușor să ignor soneria telefonului prima dată. Chiar și a doua oară.

A treia, a patra, a cincea, a șasea oară a fost mult mai greu de ignorat.

La a șaptea, Logan s-a ridicat sprijinindu-se pe coate, depărtându-se de mine. Focul din ochii lui se stingea. Am înțeles. Soneria aia strica atmosfera, dacă nu altceva.