Dylan încă nu ne observase. Își îndrepta cravata și își ajusta manșetele. Apoi și-a trecut degetele prin păr, dându-l pe spate.

Dar chiar dacă încă nu ne văzuse, nu aveam cum să-l evităm tot restul serii, fără să pară intenționat.

„Ar trebui să-l salutăm”, am spus.

Logan a oftat. „Chiar nu cred că e o idee bună... rahat. Ne-a văzut.”

Dylan aruncase în sfârșit o privire în direcția noastră. După ce