M-am trezit din nou pe la ora 17:00. Mă simțeam ca moartă. Eram confuză, capul încă mă pulsa (probabil de la prea mult somn, presupuneam) și mă simțeam ca și cum nu aș fi dormit de zile, ceea ce era exact opusul adevărului.

„Neața, dormilă”, a spus Megan de unde stătea în fotoliul rabatabil.

„Mmm”, am gemut și m-am ridicat. M-am uitat la ea în timp ce-mi întindeam brațele deasupra capului și căsca