„Nu poți să mă ții în casă. Am 19 ani!” am izbucnit, în cele din urmă.

Mama a zâmbit aproape amabil. Ceea ce era destul de straniu. „Și încă locuiești sub acoperișul meu.”

„E atât de ridicol! Nu te-ai obosit niciodată să mă ții în casă până acum.”

S-a ridicat și și-a tras de tricoul alb, unghiile ei roșii ciocănind într-un mod care îmi crispa dinții. „Ei bine, te poți muta oricând la tatăl tău și