Mă uitam în jos la trupul neînsuflețit al lui Ethan și simțeam un gol în interior care încerca să mă destrame. Creierul meu nu putea procesa faptul că nu-l voi mai auzi niciodată vorbind, că nu mă va mai proteja. Abia cu câteva zile în urmă vorbisem cu el și nici măcar n-am apucat să-mi iau rămas bun. Nici măcar nu-mi aminteam ultimul lucru pe care i-l spusesem și tot ce voiam acum era să plâng cu