Am deschis ochii încet și am clipit rapid pentru a alunga orice urmă de somnolență. Când îmi odihnisem capul pe perna PATULUI meu, care, cumva, mirosea misterios a Harper și reușea să mă relaxeze extraordinar, plănuisem să ațipesc câteva ore, deoarece somnul era cel mai bun remediu blestemat pentru anxietate și pentru tot amestecul confuz de emoții pe care le simțeam.

Ceea ce nu mă așteptasem era