Zâmbetul de pe fața lui Anson se adânci. „Spune-mi Tătic.”

„Imposibil!” Maxilarul lui Iulian se încordă în timp ce scuipă cuvântul încet.

„Atunci cheamă-o pe mama ta aici!”

Anson nu era deloc supărat.

Iulian scrâșni din dinți. „Am spus că îmi asum singur vina. Nu mă poți înțelege?”

„Bine, atunci răspunde-mi la trei întrebări.”

Iulian se încruntă, uitându-se la el cu prudență.

„Cum o cheamă pe mama