PERSPECTIVA CAMILLEI

Anxietatea clocotea în mine în timp ce trăsura ne ducea spre oraș. Christine era un ghem de nervi, își roade unghiile cu neliniște și își frământa degetele. Nici măcar prezența lui Juan nu o calma prea mult, deși îmi era clar că el făcea tot posibilul. Era sfâșiată de ceva și, indiferent de câte ori am întrebat-o, repeta aceleași cuvinte – trebuie să vezi.

Când am ajuns în ora