Ne-am întors acasă și m-a purtat în brațe până sus.

„Pot merge destul de bine,” i-am spus, deși nu am făcut nicio încercare să ies din brațele lui.

„Nu te car pe tine, ci pe Sage, care e prea leneșă să urce scările.”

Am chicotit la pieptul lui.

„Acum ce?”

„Ei bine, ăsta e începutul eternității.”

M-a pus jos în dormitor, ajutându-mă să ies din rochie.

„Uau,” ochii lui erau fixați pe corpul meu gol,