„Privirea asta din ochii tăi”, s-a bâlbâit el, dând-se puțin înapoi, „n-am mai văzut-o de mult timp… Eu…”

Detestam faptul că era înspăimântat, dar pur și simplu nu puteam să-mi pese în acel moment.

„Asta e privirea pe care mi-o aruncau toți când mă urau”, și-a trecut degetele prin păr, oftând lung și adânc, „Îți voi da spațiul de care ai nevoie”, a sugerat el și s-a întors imediat, plecând.

Am sus