Enzo

Am privit-o fix în ochii ei frumoși, albaștri-cenușii, și am văzut cum lumina din ei pâlpâie și se stinge. „Nu”, i-am spus eu. „Nu face asta, Sera.”

„Trebuie”, mi-a zis ea, în timp ce lacrimile îi umpleau ochii și-i curgeau pe obraji. Nu a încercat să le șteargă, atenția ei fiind complet concentrată asupra mea. „Te rog, înțelege, Enzo.”

Dar nu înțelegeam. N-aveam să înțeleg niciodată, la naib