Serafina

După ce a plecat, am rămas nemișcată mult timp, temându-mă să mă mișc, de teamă să nu mă sparg în milioane de bucățele. Dar n-am putut opri lacrimile să-mi curgă în tăcere pe obraji. Sau felul în care-mi tremurau mâinile când am întins mâna, în sfârșit, după un șervețel din cutia de pe mijlocul chiuvetei.

Machiajul de la ochi îmi curgea pe față, dezvăluind dâre din vânătăia purpurie care-