Pentru o clipă, niciunul dintre noi nu s-a mișcat.

Mama lui Adrian stătea în prag, ochii ei îngustându-se în timp ce se uita când la unul, când la celălalt. Aerul părea să se îngroașe, greutatea cuvintelor ei apăsând asupra camerei ca o pătură de plumb.

Adrian a fost primul care și-a revenit. S-a desprins de perete, fața lui netezindu-se într-acea expresie ilizibilă, perfect controlată, pe care o