Bătaia în ușă a fost ascuțită, urgentă, aproape imperativă.

Adrian ridică ochii de la revista din poală, încruntându-se. „Cine-i?”

„Nu știu. Aștepți pe cineva?” întrebai, ridicându-mă deja de pe canapea.

„Nu.” Vocea lui era scurtă, distrată, în timp ce întorcea o altă pagină.

Am deschis ușa și am înghețat. Catherine.

„Mia.” Vocea ei era moale, tremurândă. Ochii ei, înroșiți, se uitau rapid în spat