Iris:

Stăteam la masă, așteptând ca Dean să iasă din biroul lui pentru a ni se alătura la cină. Era ceva ce declanșa amintiri pe care eram forțată să le ignor acum, stând în fața fiicei mele, obligându-mă să ignor durerea prin care treceam și cu care mă confruntam.

Totuși, nu eram proastă, bărbatul a sărit peste prânzul cu noi, iar cina abia acum apărea în peisaj. Era o repetare completă a unui tr