Dean:

Mi-am trecut degetele prin păr în timp ce intram în casă.

Inima îmi gonea nebunește în piept și ultimul lucru pe care mi-l doream era să aud vocea Marianei. Dar, bineînțeles, îmi cunoșteam norocul și știam sigur că nu se va potoli, mai ales pentru că am lipsit de acasă o vreme fără să mă obosesc să-i răspund la telefon.

Mai presus de orice, nici măcar nu apucasem să vorbim despre ce a făcut