Ricky se trage și el pe un taburet în timp ce-mi încleștez maxilarul ca să nu plâng și încep să le pregătesc farfuriile amândurora, vrând cu disperare să fac ceva bun pentru ei și bântuită de faptul că nimic din ce fac nu poate atenua cu adevărat tristețea acestei zile. Copiii sunt și ei liniștiți, răspunzând la întrebările mele dacă vor lapte și ketchup – da la amândouă – și apoi încep să mănânce